1. Identifică în text verbele la participiu.

2. Precizează modul următoarelor verbe din text: alunecând, tulbura, de-a afla, nu visase .

3. Precizează modul și timpul verbelor subliniate în text.



Johnny Clinton dormea când nava cu pernă de aer se ivi deasupra văii alunecând de-a lungul

vechii bariere. Şuieratul care se auzi în noapte nu-l deranja; era zgomotul pe care îl auzise o viaţă

întreagă. Pentru orice băiat din secolul XXI, acesta era un sunet magic, care evoca ţări îndepărtate, şi

cargouri stranii aduse de primele nave ce se deplasau cu aceeaşi uşurinţă atât pe apă, cât şi pe uscat.

Nu, zgomotul familiar al jeturilor de aer n-avea cum să-l trezească, deşi uneori îi putea tulbura

visele. Dar de această dată ţiuitul se opri brusc, acolo, în mijlocul Căii Transcontinentale 21. Era de

ajuns însă ca Johnny să se ridice în capul oaselor, să se frece la ochi şi să privească buimac în noapte.

Ce putea să se fi întâmplat? Era oare posibil ca una din marile nave, care făceau curse pe uscat, să se fi

oprit tocmai acolo, la sute de kilometri depărtare de cel mai apropiat capăt de linie?

Ei bine, nu există decât un singur mod de-a afla. Ezită un moment şi fiori reci îl străbătură tot

timpul când se gândi la frigul de afară. Îşi luă apoi inima în dinţi, îşi aruncă o pătură pe umeri, deschise

uşor uşa de la verandă şi ieşi.

Era o noapte frumoasă şi rece, iar luna, al cărei disc era aproape întreg, scălda în lumină fiecare

colţişor al văii adormite. Johnny se afla în partea de sud a casei şi nu vedea bariera, dar veranda

înconjura în întregime clădirea de modă veche, şi în doar câteva secunde se strecură spre latura de nord.

Încercă să nu facă nici un zgomot în timp ce trecea prin dreptul dormitoarelor mătuşii şi verilor săi. Ştia

ce s-ar fi întâmplat dacă aceştia s-ar fi trezit. Dar dinăuntru se auzeau netulburate sforăiturile

nesuferitelor sale rude. Dormeau vegheaţi de razele reci ale lunii şi nici măcar nu tresăriră când el se

furişă tiptil prin dreptul ferestrelor. Uită însă imediat de existenţa lor, pentru că nava era într-adevăr

acolo, nu visase.

(Arthur C. Clarke, INSULA DELFINILOR)


​