Într-o zi, ei au decis să organizeze un ospăț mare și au invitat toți vecinii de la vale în sus. Pentru ca musafirii să nu trebuiască să facă un ocol în jurul micului lac, văcarii au așezat de-a lungul lui pietre pe care să pășească. Dar ce au folosit drept pietre? Cele mai mari brânzeturi și cele mai rafinate bucăți de unt. Din căni uriașe curgea iaurt în ambele părți ale drumului pentru a revigora gâtlejurile însetate ale musafirilor. Băi de lapte au fost pregătite în una dintre camere, pentru a face pielea femeilor mai catifelată. O cascadă mică le umplea încontinuu. Gândește-te la această imagine lângă aceea a unui copil sărman și înfometat, care se uită cu ochi înlăcrimați la o felie simplă de pâine. Dar văcarii nu s-au gândit deloc la asta.
Apoi au petrecut întreaga zi mâncând și bând, și niciodată nu s-au deranjat să se gândească de unde a apărut toată mâncarea sau că era păcat să o risipească. De abia în primele ore ale dimineții s-au oprit, în sfârșit, și au adormit oriunde au putut.
