Salut ! ✿
Părintele Trandafir, poreclit de săteni ” popa Tanda ”, este personajul principal unde autorul îl prezintă de-a lungul mai multor ani. Preotul își va schimba mentalitatea cu care vine în Sărăceni, constrâns de realitate, schimbând-o în același timp și pe a locuitorilor satului.
Trăsăturile personajului se desprind atât direct, din caracterizarea făcută de autor și de alte personaje, cât și indirect, din fapte, comportament, vorbe, mimică, atitudine, relația cu sătenii.
Prin caracterizarea directă, autorul conturează un sumar portret fizic ( deoarece personajul este lipsit de un portret fizic ) al personajului la bătrânețe: ” părul cărunt ”, ” barba căruntă ”. Încă de la începutul nuvelei, autorul face o inventariere a trăsăturilor morale, reliefate prin epitete, enumerații și inversiuni: generozitatea ( ” om bun ” ), erudiția ( ” a învățat multă carte ” ), înzestrarea cu o voce remarcabilă ( ” cântă mai frumos decât răposatul său tată ”), iscusința și spiritul întreprinzător ( ” strânge, drege și culege ” ), hărnicia ( ” harnic și grijitor era părintele ” ), corectitudine ( ” cam greu la vorbă, prea de-a dreptul, cam aspru la judecată ” ). Perseverența părintelui era sugestiv pusă în evidențierea printr-o zicală ” ... E ca și capra în grădina cu curechi .. ”. În ultima parte a nuvelei, se reliefează direct, printr-un șir de epitete, câteva trăsături ale personajului rămase neschimbate, deși timpul trecuse, și anume hărnicia și tinerețea trupeasă și sufletească: ” Părintele Trandafir a rămas precum a fost: verde, vesel și harnic ” .
