Răspuns:
Complementul este o parte secundară de propoziție care determină alte părți de vorbire cu funcția sintactică de predicat.
Complementul răspunde la întrebările: pe cine? ; ce? ; la cine?, la ce?, despre cine?, despre ce?, de cine?, de ce?, cu cine?, cu ce?, pentru cine?, pentru ce?; și tot așa. El poate fi complement direct sau complement indirect, după gramatica nouă.
Complement direct:
- Îi văd pe câini. - ”pe câini” este substantiv, cu prepoziția ”pe”, cu funcția sintactică de complement direct(determină un predicat, adică ”văd”).
- Iubesc școala! - "școala” este substantiv, fără prepoziție, cu funcția sintactică de complement direct.
- Îl văd pe el. - pe ”el” este pronume personal, cu prepoziție, cu funcția sintactică de complement direct(pe cine văd? ; pe el. )
Complement indirect:
- Se uita la ea. - la ”ea” este pronume personal, cu prepoziție, cu funcția sintactică de complement indirect(la cine se uită? la ea).
Sunt mai multe exemple, dar mai pe scurt, complementul pur și simplu determină un predicat.
