Precizează, în două – trei enunțuri, o trăsătură morală a personajului Stanca, identificată în fragmentul de mai jos și mijlocul de caracterizare, ilustrându-l cu o secvență:
Odorul mamei, odorul mamei! îngână mama Stanca, legănând capul fetii pe peptul ei măluros

și mort. Sultănica sughiță. Pe umerii obrajilor îi joacă și se schimbă două pete ca niște nisfele de

rumeneală. Privirile-i ascuțite, scăpate din umezeala ochilor, trec prin geamuri și să îneacă în zarea

zilei..” 6 puncte

​