Răspuns:
Trandafir zis Popa Tanda este personajul principal al nuvelei deoarece participă la toate momentele subiectului literar. Ioan Slavici construieşte acest personaj ilustrând chipul preotului ardelean ca model spiritual al ţăranului român.
În prezentarea personajului sunt folosite mijloace de caracterizare directă şi indirectă. Caracterizarea directă este realizată de autor şi de către personajele operei
Autorul îl caracterizează direct pe părintele Trandafir încă de la începutul operei când printr-un portret moral îi evidenţiază calităţile dar şi unicul său defect. Din această descriere reiese că părintele Trandafir era un om harnic, energic, deştept şi priceput: „adună din multe şi face din nimica ceva”, „vorbeşte drept şi cumpănit”. Preotul este cam greoi la vorbă şi lipsit de tact „prea de-a dreptul, prea verde făţiş”. Autorul menţionează că părintele Trandafir învăţase multă carte şi ajunsese preot în satul Butucani, însă din cauza sincerităţii a fost mutat în Sărăceni. În finalul operei autorul precizează câteva elemente sumare de portret fizic, „părul cărunt şi barba căruntă” care trădează vârsta acestuia. Deşi timpul trecuse, caracterul acestuia nu se schimbase „a rămas precum a fost: verde, vesel şi harnic.”
