Dragi mei părinți, îmi este incredibil de dor de voi. Aici este cumplit, nămolul ajunge până la glezne. A trebuit sa folosesc masca de gaze ca sa pot sa supraviețuiesc. Lupta noastră este fără speranță. Am luptat 2 zile întregi în tranșee. Sunt împietrit de frica ,mirosul este îngrozitor. A fost nevoie sa trecem pe sub garduri de sarma ghimpata ca sa putem fugi din calea austriecilor. Pușca mea a rămas fără muniție. Toți oamenii sunt plini de păduchi iar muștele și șobolani ne fac viața grea .Acest măcel este înfiorător. Luptam pentru disputele dintre oamenii de la putere.Ei spun ca luptam pentru țară și patrie dar inamici pentru ce luptă?Ce ne face diferiți de inamici? Noi ne macelarim intre noi și conducătorii noștri stau la siguranța în timp ce noi murim și ne chinuim în condiții inumane. Sper sa războiul se va sfârși curând ca sa va pot strânge din nou în brațe. Va iubesc și îmi este dor de voi.Cu dragoste, fiul vostru.............. .
