S-a dus zapada alba de pe intinsul tarii, S-au dus zilele Babei si noptile vegherii; Campia scoate aburi; pe umedul pamant Se-ntind carari uscate de-a primaverii vant.
O, Doamne! Iat-un flutur ce prin vazduh se pierde. In campul vested iata un fir de iarba verde Pe care-ncet se urca un galbin gandacel Si sub a lui povara il pleaca-ncetinel.
Lumina e mai calda si-n inima patrunde; Prin rapi adanci zapada de soare se ascunde. Paraele umflate curg iute sopotind Si mugurii pe creanga se vad imbobocind.
