Anul acesta am ajuns tare greu acasă de Crăciun. Ceea ce trebuia să fie o călătorie de cel mult 12 ore s-a transformat în una de 24 ore. Am avut așadar timp suficient să trag cu urechea la diferite conversații, iar odată ajuns acasă, la multe discuții în familie. Iată câteva din ele.
La autogară
6 fix, ușile se închid. Autocarul prinde viață și începe să se îndepărteze ușor de peron. În ultimul moment în față lui apare silueta unui tânăr ce dă disperat din mâini. Șoferul oprește scurt și îi deschide ușa.
– Undi merji? La Chișinău?
– Da, mai aveți locuri?
– Avem, da’ tu ai văzut cât îi ora? Noi pornim la fix. Crezi că aista-i tren românesc să aibă întârziere? Hai suie mai repede!
Bagajele
Părinții mei, privind uimiți grămada de bagaje, genți și rucsace cu care am venit:
– Voi ați venit în vizită sau vă mutați?
25 decembrie și Isaac Newton
Fratele mamei, Anatolie, este profesor de fizică. L-am sunat în ziua de Crăciun:
– Vă invităm azi la noi!
– Sărbătorim Crăciunul pe stil nou?
– 25 decembrie e ziua Isaac Newton. Bem un pahar de vin în memoria lui.
– Ah, bun om a fost. Acuș venim!
Căldura din casă
Mama: De când ai venit tu cu Dumitrița s-a umplut casa noastră de căldură.
Tata: Desigur. Afară sunt 15 ˚C, iar eu fac focul în sobă de 2 ori pe zi.
