Emily era o fetita bună și cuminte de 10 ani.Intr o seara se gândea la ce textura au norii..Pufosi?Calzi?Reci?Tari?când venii vremea de culcare se auzii un clopoțel.
-Emily?!sunt eu,zâna norilor.Am văzut ca aseară te întrebai de ce textura sunt norii mei,asa ca în seara asta o sa simții norii cu mana ta.
-vin acum!
zâna norilor pocnii din degete puternic,și o scara căzuse din nori.Emily cu zâna norilor urcau pe scara.
când au ajuns Emily spuse:
-oh,ce nori frumoși sunt aici.vreau sa ii ating...pot?zâna dăduse din cap aprobând pe Emily iar Emily atinse norul cu bucurie.
-ce nori pufoși.Emily se trezi fix când a atins norul dar măcar era fericita ca a atins un nor.In ziua aceea ii povestise prietenii sale de visul ei și ii spusese ca altădată o va lua și pe ea.
