Am stat putin sa imi revin din soc , am realizat ca am in fata mea ,o persoana care a luptat cu arma in mana si acum a venit sa lupte ,cu creta in mana la noi la scoala .Eram atent si stiam ,ca o sa urmeze o frumoasa poveste de viata .A stat putin si ne a privit pe fiecare, apoi a adaugat : - Cred ,ca ar fi mai i bine, sa scriem cu cuvintele .- Astazi as vrea sa vorbim despre: bunatate , toleranta , generozitate .Eram copil, a continuat el , acasa mama ,ma invata mereu ca bunatatea trebuie vazuta ,de noi toti, ca un ideal care trebuie atins .Mi am spus in gand ca, mama nu are dreptate , uneori trebuie sa fii si rau ptr a indrepta lucrurile .I am promis mamei, ca voi face exact ceea ce m a invatat , dar am facut ca mine .Trebuie sa recunosc, ca defectele care ma defineau erau : egoismul , gelozia , incapatanarea si din mandrie uneori ,nu voiam sa le recunosc pe toate .Anii au trecut si intr o zi ,am fost anuntati ,ca trebuie sa mergem pe front , a inceput razboiul , la inceput nu am simtit nimic ptr ca nu imi inchipuiam ,ce iad mare se intinde acolo .Cand am ajuns pe front si in jur se auzeau numai impuscaturi atunci am inceput sa realizez si sa imi fie frica .Eram inconjurati la tot pasul de moarte , acum am inteles, ceea ce se chinuia mama sa ma invete .Langa mine era cazut la pamant un tanar ,din tabara adversa , un german, era ranit isi impreunase mainile si implora .Nu am reusit sa inteleg chiar totul ,dar cu o ultima fortare si a dus mana la buzunar si a scos o fotografie, in ea erau, o batrana, o femeie tanara cu un copil in brate .Ochii batranei , parca semanau cu ai mamei si ma rugau , fii bun ! Apoi continuau, sa imi spuna : -Vezi daca oamenii toti ar cinsti aceasta calitate ,acum nu mai exista razboi, durere , despartire .Am inceput sa plang , sa strig iarta ma ,cu mainile cautam pamantul , acum imi era atat de drag .Iarta ma mama , iarta ma tara mea draga ptr ca noi oamenii nu stim sa apreciem ce avem ,decat dupa ce pierdem ...
