Răspuns:
Ma plimb agale pe pajistea ce se intinde in obscuritatea de la marginea padurii. Se aude cu ecou cantul melancolic al pupazelor ce vegheaza de departe. Uimit admir cum razele soarelui se preling incet in zori, lasand ceata si intunericul sa acapareze intreg vaduhul. Un intreg spectacol se desfasoara-n fata mea pe bolta divina si nemarginita. Cerul ce, pana acum cateva clipe era de un albastru limpede asemeni lacului, acum se intrupeaza usor usor intr-un tablou indefinit al culorilor sumbre si pamantii. Soarele aproape ca se face nevazut peste dealurile ce se intind in zare, si sufletu-mi reda amintirea verii de odinioara cand culori vii si pastelate dominau cerul la ceas de seara.
Imi e dor de serile calduroase ale verii ce aduceau seara de seara multimea de fluturasi si licurici care se infiripau grabiti sa bata in geamurile oamenilor la ceas de seara.
Doar luna mai lumineaza vag acum drumul catre casa. Pasesc peste frunzele usor uscate ce dezgolesc acum copacii la venirea toamnei. Vantul sufla patrunzator dintre varfuri aproape dezgolite ale copacilor ce asteapta tristi venirea rece a toamnei.
Ma pierd in propriile ganduri, fara sa observ ca eram deja in preajma casei.
SPER CA TE-AM AJUTAT!!
