Ninge bland in Apuseni, parca ar presara faina
Un morar cu barba alba reintors din
Timp spre noi
Saniile altor zile se aud in sticla serii
Si ne poarta in oglinda amintirii, inapoi.
Astazi am sa invat cum plange un cocos de munte singur
Cand zapada il imbata si-l trimite in eter.
Doamne, casele batrane fumegand ca niste pipe
Cand se plimba mortii tarii pe campiile din cer.
Numai moara se invarte macinand nepasatoare
Numai moara cea de taina adunand in jgheaburi vechi
Orele finite noastre, galesa indepartrae
De paraul care si suna clipocitul in urechi
Ninge bland in Apusenii sprijiniti pe os de zimbru,
Se aude un cal pe campuri spulberand zapezi de puf.
Sa visam... E ora sacra a singuratatii noastre
Cand ne risipim iubirea si nadejdile in vazdu
