Considerat de cei mai mulți oameni un anotimp trist, al melancoliei, toamna este înțesată de mult mai multe semnificații, fiind mai curând un anotimp al odihnei, al regăsirii liniștii interioare după o vară plină de alergare, zgomot și de vreme toridă. Plecarea cocorilor, foșnetul frunzelor arămii, culegerea roadelor gustoase, adierea vântului răcoros, diminețile în care parca soarele nu mai vrea să răsară, iar noaptea domnește, au un farmec special, amintindu-ne de ciclicitatea vieții, de scurgerea timpului. Toamna este un anotimp al meditației, un anotimp care ne învață virtutea răbdării, a așteptării și a introspecției. Toamna nu este un anotimp al sfârșitului, ci este anotimpul sufletului meu.
