Răspuns :
Brățările prieteniei
Azi-vara am mers împreună cu familia la mare. Ne place mult sa înotăm in apă și să stăm stearat târziu pe țărm până când bezna se îngroașă gata gata să ne apuce și să ne ducă pe tărâmuri de vis.
Într-o seară ca toate celelalte am pornit de una singura pe mal. Nu voiam sa adorm așa că singura obține era să spintec ghearele somnului cu briza rece de afara.
Cum mă plimbam am dat peste o scoica mare și m-am împiedicat. Frustrata de neghiobia mea am sărit iar în picioare și când să dau să mă întorc la marșul meu nocturn, am simțit ceva langa picior. Când m-am aplecat am zărit o mica brățărică uitată, poate, de o școlăriță neîndemânatică in nisipurile înșelătoare.
Am ridicat-o, curioasa, și examinand-o mai bine am văzut o a doua brățară prinsa de ea cu un bilețel.
Pe bilet scria: "Brățările prieteniei. Dăruiește una și veți fi prieteni pe vecie!".
Uimită de descoperire am băgat stângace bijuteriile in buzunar și m-am întors la hotel.
Mă rodea un gând. Cui sa ii dau una din brățări? Dar se pare că somnul avea alte planuri cu gândurile mele. Am adormit într-o clipită visând coliere și brățări.
A doua zi treceam pe strada principala împreună cu mama și am observat o fetiță săracă care cerșea zgribulita de frig, într-un colț.
M-am apropiat și cuprinsa de aroma milei, i-am înmânat cea de-a doua bijuterie fetei.
Mă privise cu niste ochi mari și cercetători și spuse cu un glas firav: "Mulțumesc!".
În viața mea nu am mai simțit atâta fericire in a dărui! Sa vezi cum chipul omului se schimba și zâmbește bucuros. E mult mai bine decât să primești tu ceva.
Așa că dăruiți, copii! Dăruiți căci e cea mai de preț comoara a inimii!
Explicație: