Numeşte specia literară în care poate fi încadrat textul. Argumentează-ţi alegerea!
A fost odată un împărat și avea un fecior; acesta, șezând la fereastră, vede o babă bătrână, care venea cu tivga să ia apă de la fântână. Ce-i vine lui, ia o piatră și aruncând-o către fântână, nemerește drept în tivgă, și aceasta se sparge; baba, care simțise de unde venise piatra, își auncă ochii la fereastra împăratului și vede pe fiul de împărat făcând haz; atunci baba zise:
– Până nu vei găsi cele trei rodii aurite, să nu te însori, dragul mamii; și se întoarse acasă tristă și fără tivgă și fără apă.
Fiul de împărat, auzind acest blestem, stătu și după ce se gândi mult timp la rodiile aurite, se aprinse dorința în el de a le vedea și de a le avea; deci se duse la tată-său și-i zise:
– Tată, să-mi faci trei rânduri de haine de fier, căci am să fac o călătorie mare.
Și toată silința ce puse împăratul a opri pe fiul său de la aceasta, fu în zadar. Dacă văzu și văzu că nu-l poate opri, porunci și numaidecât i se și făcură hainele; după ce le luă, fiul împăratului încălecă și plecă.
Un an de zile trecuse de când călătorea; ajunsese prin pustietăți nelocuite de oameni și tot rătăcind în sus și în jos, două rânduri de haine se rupseră și le lepădase. Neștiind ce să facă, hotărî a mai merge câtva și dacă nu va putea descoperi nimic, să se întoarcă.
Abia mai făcu câțiva pași și iată că zări o colibă. Se repezi într-acolo iute ca săgeata și îndată și ajunse. Când, o mătușă sihastră, cum îl văzu, îi și zise:
– Da bine, flăcăule, cum ai ajuns p-aici pe unde nu se vede pasăre cu aripioare, dar încămite om cu picioare?
– Mamă, zise fiul de împărat, caut cele trei rodii aurite; nu știi d-ta încotro se pot afla?