Răspuns:
În decembrie 1989, cînd regimul comunist s-a prăbuşit, aveam 25 de ani. Astăzi, lumea de atunci mi se pare, şi mie, străină. Generaţia mea a fost cu mult mai norocoasă decît cele anterioare. După ce au trecut prin război, bunicilor noştri li s-au luat, cu brutalitate, drepturile şi libertăţile democratice, fiind forţaţi să accepte un nou tip de societate după modelul celei din Uniunea Sovietică. După 23 August 1944, România a fost ocupată de trupele sovietice, care i-au ajutat pe comunişti să acapareze conducerea. Comunismul este un sistem politic care şi-a propus să construiască o societate fără clase sociale, fără proprietate privată, pretinzînd că avuţia ţării este un bun al întregului popor. Idealul comunist era o societate egalitară, condusă de un partid unic. Comuniştii susţineau, în mod mincinos, că puterea în stat era deţinută de către muncitori.
În anul 1946, au fost organizate alegeri parlamentare. Bunicul meu, învăţător într-un sat, a fost preşedintele secţiei de votare. Seara, la secţie a oprit o maşină din care au coborît nişte indivizi cu pistoalele la vedere. Aduceau cu ei o altă urnă, înlocuind-o pe cea veritabilă. La numărarea voturilor, comuniştii şi aliaţii lor obţinuseră peste 80%! Ţăranii din acel sat erau ostili comuniştilor, votaseră masiv cu Partidul Naţional Ţărănesc. În acest fel, prin falsificarea alegerilor în toată ţara, comuniştii au ajuns la putere, au desfiinţat toate partidele, i-au arestat pe liderii acestora, pentru ca apoi, în decembrie 19, prin 1978, marca Wrangler. Filozoful francez Régis Debray spunea că în ţările comuniste, blugii şi muzica rock au fost mai puternice decît armata sovietică. Şi la noi au apărut formaţii rock – Phoenix, de exemplu. Totuşi, tinerii nu aveau voie
