Răspuns :
Răspuns
Acidul clorhidric este o soluție apoasă a hidrogenului clorurat sau a clorurii de hidrogen (HCl). Soluția este un acid anorganic tare. Sărurile acidului clorhidric se numesc cloruri, dintre care cea mai cunoscută este clorura de sodiu (NaCl) (sare de bucătărie).
Istoric
Nu există dovezi clare privind prepararea acidului clorhidric în Evul mediu, acesta fiind menționat în lucrările datate în sec. XV sau XVI ale alchimiștilor ce încercau să găsească piatra filozofală, însă aceste informații sunt încă dezbătute. Unii autori susțin ideea că substanța a fost sintetizată pentru prima dată de călugărul benedictin de naționalitate germană, Basilius Valentinus, în secolul al XV-lea, prin încălzirea sării de bucătărie cu acid sulfuric, iar alții citează „Plichto”, o carte despre tehnici de vopsit scrisă de venețianul Gioanventura Rossetti la sfârșitul secolului XVI, ca fiind prima sursă în care se descrie modalitatea de preparare a acidului clorhidric.
În secolul XVII Johann Rudolf Glauber din Karlstadt am Main, Germania, folosea clorura de sodiu și acidul sulfuric pentru a obține sulfat de sodiu în procesul Mannheim, din care rezulta hidrogen clorurat gazos. Joseph Priestley din Leeds, Anglia prepara acid clorhidric pur în 1772, iar în 1818 Humphry Davy din Penzance, Anglia demonstra prezența în structura acidului a hidrogenului și clorului.
În timpul revoluției industriale din Europa, cererea de substanțe alcaline creștea. Un nou proces industrial de fabricare de carbonat de sodiu a fost dezvoltat de către Nicolas Leblanc (Issoundun, Franța), principalul avantaj al acestuia fiind costul redus. Procedura consta în obținerea din sarea gemă a carbonatului de sodiu, utilizându-se acid sulfuric, calcar și cărbune, degajându-se acid clorhidric ca produs secundar.
Înainte de adoptarea legii alcaline în 1863 în Regatul Unit și a unor alte legi asemănătoare de către alte țări europene, acidul clorhidric era eliberat în aer. După promogarea acestor acte normative, a devenit obligatorie barbotarea gazului în apă, producându-se astfel la scară industrială.
În secolul XX, procedeul Leblanc a fost înlocuit cu procedeul Solvay din care nu se mai obține acid clorhidric ca produs secundar. Acesta a devenit un produs chimic important prin utilizarea sa largă, astfel dezoltându-se alte metode de preparare, unele dintre acestea find folosite și în prezent. După anul 2000, compusul se obține în timpul fabricării substanțelor organice la scală industrială.
Obținere
Acidul clorhidric este preparat prin dizolvarea în apă a hidrogenului clorurat. Acesta poate fi produs utilizând o diversitate de metode (vezi Hidrogen clorurat#Producere). Obținerea acidului la scală industrială este adesea în strânsă legătură cu prepararea altor compuși chimici.