a) o întrebare care exprimă totodată o imagine vizuală:
„-Crește verde din pământ?”
b) un enunț care indică o imagine auditivă:
„-Oac, răspunse fără frică”
c) o imagine dinamică:
„Și sări, ca să le-arate”
d) un vers care conține semnul exclamării și motivează oral folosirea semnelor de punctuație:
„-Parcă n-are nici picioare!”
La început a fost folosită liniuța de dialog, pentru a arăta că vorbește cineva. Semnul exclamării arată mirarea celui care vorbește, atunci când i se pare că broscuța pe care o vede nu are picioare.
