Totul se petrece într-o zi de toamnă tarzie. În aceste imprejurări hanul devenise neîncapator pentru ca era deschis tuturor celor care doreau să se odihnească și să spună povești.
Printre acești oameni era și Ioniță, un comis care avea un cal pintenog și roib. El se mândrea cu acest cal, spunând că are rădăcini puternice și le povesteste oamenilor din han o întamplare de pe vremea cand era în floarea vâstei. Într-o zi se afla la han și cum stătea el așa, intră un boier necunoscut cu care intră în vorbă și îi spune acestuia problema pe care o avea. Acest necaz era legat de un pământ pe care un alt boier i-l luase prin hotie. Îi mai destăinuie acestuia faptul că avea de gând să se ducă la domnitorul Mihai Vodă Sturza să-i facă dreptate și dacă acesta nu-i va face, poate sa îi pupe iapa într-un loc aflat lângă coadă. După ce boierul necunoscut pleacă, comisul Ioniță se duce la curtea domnească de la Iași. Când a intră în sala tronului unde se afla domnitorul, comisul Ioniță se apleacă și milos îi spuse necazul, iar la sfârșitul povestirii îi arătă actele doveditoare. Atunci Vodă îl roagă să se ridice și când se uită la domnitor și își dă seama că boierul necunoscut cu care vorbise la han, era chiar el. La final după ce domnitorul îi face dreptate, îl intreabă ce ar fi făcut daca nu îi dădea dreptate, iar comisul Ioniță îi răspunde că el vorba nu și-o lua înapoi și iapa-i peste drum.
