In sufrageria mare, iau loc aproape/langa de Samy, care butoneaza pe telefonul lui. Il privesc mirata. Unchiul nostru Anthony interzice acest fel de aparate la masa, el pretinde ca asta distruge legatura cu familia. Cat despre parintii mei, ei ma cred prea tanar ca sa am unul.
– Tocmai am creat backlink-uri pentru pagiana noastra de Internet, ma informeaza varul meu.
– Ce anume ? intreb eu.
– Bun, Clémentine, cum esti varza la infomatica, iti explic. Daca fac sa urce pagina noastra Intenet pe primele pagini ale motorului de cautare, cresc numarul de vizitatori. Si deci, de clienti potentiali !
– Eh, nu sunt varza la infomatica ! ma revolt eu. E doar pentru ca tu esti un mic geniu !
– Nu-i fals/gresit, glumeste Samy inrosindu-se pe sub pistrui. Tatal tau a plecat ?
– Da… Dar e in regula. Vezi sa nu ! Doar ca refuz sa-i deranjez pe altii cu ce simt eu. Samy, el nu-si vede tatal decat o data sau de doua ori pe an. Si mama lui Valentin, varul meu « aproape pe bune », munceste ca reporter si ea nu este aproape niciodata in Franta.
In momentul acela, Anthony iese din bucatarie. Samy da in branci (se grabeste) sa-si ascunda telefonul in spate, pe fotoliul lui rulant. Toata lumea este reunita in jurul mesei […] Aperitivul / antreul este delicios si oaspetii* nostri cu adevarat draguti. Aflu ca cuplul/familia Gianelli traieste in Lyon si ca lucreaza amandoi in comunicatii. Se pare ca pagina noastra de pe Internet i-a incitat sa faca rezevare – ca (de altfel) si cursurile de echitatie date de mama mea.
Dupa Catherine Kalengula, Les Enquêtes de Clém.
––––––––––––
* un hôte = o gazda ; un oaspete
Dupa ceea ce urmeaza ("familia Gianelli traieste in Lyon"), deduc ca aici el inseamna oaspete si nu gazda.
