Răspuns:
Pe 23 martie a fost ziua mea. Părinții mei mi-au luat foarte multe cadouri, dar nici unul nu a fost ca cel de pe măsuța de lemn, care se agita şi mă ducea cu gândul la un animal speriat. Într-o privință am avut dreptate. Era un animal. Dar nu speriat, ci mai degrabă unul jucăuș, voios şi plin de energie. Am desfăcut cu grijă cutia zornăitoare, şi m-am uitat înăuntru. Era cel mai frumos pachețel de ochişori din lume! Avea blana albă, doar un petic de cărbune aşezat pe ochişorul stâng. Cel mai frumos cățeluş din lume!
I-am pus numele fundiță, şi de atunci, am avut grijă de el şi a devenit cel mai bun prieten al meu.