AJUTORR, dau punctaj mare, e vorba despre romanul Ion
3.„Primarul, cu mustăţi albe răsucite tinereşte, cu nişte ochi albaştri mari şi blajini, caută să-şi păstreze demnitatea apăsând vorbele şi însoţindu-le cu gesturi energice, în mijlocul câtorva bătrâni fruntaşi. Ştefan Hotnog, un chiabur cu burta umflată ce şi-o mângâie întruna parcă ar avea junghiuri, găseşte fel de fel de clenciuri primarului numai ca să arate celorlalţi că lui de nimeni nu-i pasă. Între dânşii, Trifon Tătaru, mititel, cu părul gălbui şi glasul subţire, se uită când la unul când la altul, înfricoşat parcă să nu se încaiere, fiindcă amândoi îi sunt rude, cam de departe, nici vorbă. Pe de lături, ca un câine la uşa bucătăriei, trage cu urechea şi Alexandru Glanetaşu, dornic să se amestece în vorbă, sfiindu-se totuşi să se vâre între bogătaşi. Pe prispă stăpâneşte Simion Butunoiu, care acum douăzeci de ani a fost învăţător în sat, iar
azi mănâncă o pensie de cinci zloţi pe lună şi munceşte la pământ mai abitir ca un flăcău. Împrejurul lui s-au adunat Macedon Cercetaşu cu straja Cosma Ciocănaş, cu Simion Lungu, cu Toader Burlacu, cu Ştefan Ilina şi cu alţii, ascultând cu evlavie palavrele dascălului, auzite şi răsauzite.” ( Liviu Rebreanu, Ion )
1. Motivează distribuţia „Artiştilor” în scenă şi indică o anume ierarhie socială.
2. Explică sensul cuvântului „chiabur”.
3. Motivează atitudinea lui Ştefan Hotnog faţă de primar.
4. Descrie şi comentează raportul dintre Simion Butunoiu şi ceilalţi săteni.
5. Motivează folosirea verbului „a stăpâni” în legătură cu Simion Butunoiu.