Răspuns:
La atingerea razelor de soare, într-o dimineaţă caldă de primăvară, frunza s-a trezit la viaţă şi s-a desfăcut din mugur. La sfârşitul zilei, s-a zgribulit între suratele ei.
A doua zi, soarele a răsărit din nou şi frunza a prins puteri. Zi după zi, ea a devenit tot mai plină de viaţă, mai verde şi mai mare. S-a bucurat mult când prima rândunică a zburat în jurul copacului.
Apoi au început ploile şi frunza a dus dorul soarelui.
După mai multe zile cenuşii, soarele răsări într-o dimineaţă atât de înfocat, încât frunza a simţit că o frige. Un scatiu s-a ascuns la umbra ei. În toate zilele fierbinţi de vară, frunza aştepta răcoarea serilor şi a nopţilor şi se bucura de pasărea cea drăgălaşă.
După un timp, începu să bată vântul de toamnă. Zilele se miceau şi deveneau tot mai reci, cerul era mereu acoperit de nori. Soarele lumina tot mai puţin iar frunza vedea cum unele din suratele ei îşi pierduseră viaţa şi plecau duse de vânt. Ea se simţea tot mai neputincioasă şi tot mai singură.
