Răspuns:
Într-o zi in care stăteam în curte și ma bucuram de vremea de afara, m-am gândit să imi iau câțiva prieteni si sa mergem intr-o vacanta la munte, asa ca am pornit. In timp ce eram in tren unul dintre prieteni m-a întreba:
-Cum se numeste stațiunea la care vom sta?
-Sincer sa iti spun, nu stiu, dar sunt sigur că e una draguta, cu vedere la pădure și la munți.
In momentul in care ii povesteam despre priveliște prietenului meu, a început să mă cuprindă un sentiment de nostalgie, imi adusesem aminte de vremurile când eram mic si mergem impreuna cu părinții im vacanta la munte, cum tata ma ținea pe umeri ca sa pot atinge și mirosii frunzele arborilor, cum colecționam conuri de brad si pana la întoarcerea la hotel le pierdeam, amintiri frumoase mi-au oferit părinții, asa cum au putut ei, m-au făcut fericit. Am incercat sa dorm cu gândul la vremurile alea cu speranța că poate ma voi trezi din nou un copil, fără griji si fara probleme, doar eu si si familia mea, fericiți.
Intre timp am ajuns la stațiune, ne-a luat ceva sa o gasim, dar am reusit. Ajunși în camera, ne-am lăsat lucrurile acolo si am inceput sa exploram zona. Sincer sa fiu, m-am pierdut de prietenii cu care am venit, asa ca am decis sa explorez singur, în timp ce ma plimbam pe un traseu montan, vad ca niste pietre vin spre mine si in acelasi timp si o persoana, primul lucru la cate m-am gândit a fost să fug, dar unde, era pe marginea unei stânci, asa ca am ramas ghemuit sub o piatră pana ce pietrele au trecut si am iesit chiar înainte ca persoana acea sa sfârșească în râul plin de pietre ascutite, am prins-o de mână și am tras-o lângă mine. Atunci, în acel moment, când o țineam pe fata acea in brate pentru a nu cădea, am simțit că ea era persoana care avea sa ma schimbe, ea era persoana care avea sa ma completeze, am privit-o in ochi, si am vazut ca ea ma va ajuta sa devin ce a fost tatăl meu.
Si acum, după mulți ani, o privesc si imi amintesc exact cum ne-am cunoscut si cum avea să fim sortiți unul celuilalt pentru totdeauna.
