In schita "Un om necajit de Mihail Sadoveanu,contureaza cu duiosie portretul fizic si moral al unui copil care,desi aflat la o varsta atat de fragila,traverseaza necazuri cu nimic mai prejos decar cele ale adultilor.
Scriitorul surprinde astfel blandetea copilului maturitatea gandirii,sensibilitatea lui sufleteasca,gingasia sentimentelor sale fata de mama si fata de oile sale,cat si sensibilitatea fata de frumos.
Baiatul este infatisat trecand de la o stare sufleteasca la alta:moartea mamei care ii produce o imensa suparare,regretul ca nu-l poate trage la raspundere pe strainul care i-a "palit" oaia.Si apoi insemnarea sufleteasca specifica varstei,insemnare avand drept motiv inzdravenirea miaorei lasate de mama sa.