cum pot sati zic asta citeste ce am scris:
Regimul habsburgic a fost regimul de dominaţie impus de Imperiul Habsburgic în Transilvania (1699-1918). Penetrarea Habsburgilor în Transilvania s-a făcut treptat. Prima ocupare austriacă a Transilvaniei datează din sec. XVI (1551-1556), dar a fost una efemeră. Pătrunderea austriecilor în Transilvania s-a realizat în contextul ofensivei împotriva Imp. Otoman, mai ales după eşecul acestuia în ocuparea Vienei (1683). După victoriile de la Buda (1686) şi Mohács (1687), Habsburgii anexează Ungaria şi încep pătrunderea în Transilvania. La 27 oct. 1687, în urma tratatului de la Blaj, austriecii acordau protecţie militară Transilvaniei, în schimbul a 700.000 anual şi al acceptării armatei imperiale pe teritoriul său. La 9 mai 1688, gen. Anton Caraffa impune Dietei de la Sibiu renunţarea la suzeranitatea otomană şi acceptarea protecţiei imperiale. Statutul juridic, precum şi organizarea Transilvaniei ca principat autonom, parte componentă a Imperiului Austriac, au fost statuate în Diploma Leopoldină din 4 dec. 1691. Transilvania a fost dotată cu o serie de instituţii noi principele era împăratul de la Viena, care era reprezentat în teritoriu, potrivit Diplomei Leopoldine, de un guvernator, asistat de un guberniu alcătuit din 12 membrii. La Viena a fost creată în 1694 Cancelaria Aulică a Transilvaniei, care făcea legătura între guvernul central şi autorităţile locale. Dieta transilvană a fost menţinută, dar atribuţiile ei au fost sever diminuate. În 1765 apare o nouă schimbare de statut, Transilvania devenind mare pricnipat. Din punctul de vedere al relaţiilor internaţionale, Transilvania a intrat oficial în componenţa Imp. Habsburgic o dată cu semnarea păcii de la Karlowitz (1699) dintre austrieci şi otomani. La început, Regimul habsburgic a fost puternic contestat, mai ales de nobilime. Între 1703-1711 a avut loc Războiul curuţilor condus de Francisc Rákóczi II, împotriva Regimul habsburgic, care s-a încheiat cu Pacea de la Satu Mare (1711), prin care nobilimea accepta supunerea faţă de împărat. Ulterior cu scopul apărării provinciei s-au creat regimentele de graniţă, două româneşti (la Orlat şi Năsăud) şi alte trei secuieşti, membrii lor fiind astfel emancipaţi din statutul de iobag. Reformismul iluminist, promovat în sec. XVIII de Maria Tereza (1740-1780) şi Iosif II (1780-1790) a atins şi Transilvania, prin măsurile luate de cei doi împăraţi: recrearea episcopiei ortodoxe (1759), reforma învăţământului (prin documentul Ratio Educationis 1777), instaurarea toleranţei religioase, inclusiv pentru ortodoxism (prin Edictul de toleranţă religioasă 1781), eliminarea criteriului apartenenţei la o anumită confesiune pentru ocuparea demnităţilor publice (1783). Din punct de vedere administrativ, Transilvania a fost împărţită în 10 apoi 11 comitate. Nemulţumirile ţărăneşti faţă de Regimul habsburgic din Transilvania au ieşit la iveală o dată cu Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan (1784-1785). Pe plan religios în perioada Regimul habsburgic cu largul concurs al autorităţilor, o parte a românilor ortodocşi s-au unit cu Biserica Romei (1697-1701), rezultând astfel Biserica Greco-Catolică, fapt ce a contribuit decisiv la conturarea mişcării naţionale. Regimul habsburgic a fost introdus în sec. XVIII şi în Banat, într-o primă fază ca administraţie militară (1718-1751), iar ulterior ca administraţie civilă. S-au creat şi aici regimente de graniţă, teritoriul fiind organizat în 11 districte. S-au adoptat măsuri de dezvoltare a economiei, în Banat fiind colonizaţi şvabii. Regimul habsburgic a fost impus pentru o scurtă perioadă şi în Oltenia (1718-1739), dar aici Habsburgii s-au confruntat cu puternice mişcări sociale, fenomenul cel mai răspândit fiind haiducia. Cu toate acestea în timpul Regimul habsburgic au fost realizate primele hărţi ale Olteniei şi numeroase drumuri. Bilanţul Regimul habsburgic a fost unul pozitiv, el fiind interpretat şi ca un element de progres şi înnoire mai ales în Transilvania şi Banat.
