Sfântul Anton sau Antonie cel Mare este prăznuit în fiecare an pe data de 17 ianuarie. Este considerat sfântul care îi scapă pe cei credincioși de farmece și blesteme.
Născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc, în anul 251, acest mare luminator al credinţei a fost fiul unor ţărani creştini înstăriţi. În acest mediu a deprins calea credinţei.
Sfântul Anton a trăit în secolul al III-lea şi începutul secolului al IV-lea. Este socotit a fi întemeietorul vieţii monahale şi este probabil cel mai reprezentativ ascet pentru duhul vieţii călugăreşti.
Sfântul Anton a trecut la cele veşnice în anul 356 d. Hr. în deşertul de pe malul drept al Nilului. Înainte de a muri, Sfântul Anton le-a lăsat ucenicilor săi un testament prin care le cerea să fie îngropat într-un loc secret, acolo unde să nu îl descopere nimeni. Aceștia i-au respectat dorința Sfântului și i-au îngropat trupul astfel încât, secole întregi, nimeni nu l-a descoperit.
Sfanta Natalia a primit moarte muceniceasca in 852, in timpul unei persecutii musulmane impotriva crestinilor din orasul Cordoba, Spania. Sfanta Mucenita Natalia din Cordoba este praznuita pe 27 iulie.
Ea era născută din părinţi credincioşi şi sfinţi; însă se temea ca mai înainte să spună cuiva credinţa sa cea întru Hristos, pe care o păzea în taină, de vreme ce vedea cumplita prigoană şi tiranie ce se făcea creştinilor de către păgâni.
