Răspuns :
Don Quijote este opera de capatai a lui Cervantes. In 1604, pe cand se a fla la Valladolid, incepe sa lucreze la roman. Prima parte a acestuia apare in 1605 si constituie un eveniment literar, cunoscand un puternic success. Continuarea romanului apare abia peste 10 ani, in 1615.
Don Quijote este un hidago sarac din La Mancha, om cu mintea ratacita din pricina lecturilor insistente profilate pe un singur tip de carti: romanele cavaleresti; intre care Amadis de Gaula ocupa un loc de cinste. Astfel sub influenta lecturilor, Don Quijote porneste la drum ca un adevarat cavaler, incalecand pe Rosinanta, o martoaga, alegandu-si niste arme din carton si consacrandu-si faptele alesei inimii sale, Dulcineea din Toboso, de fapt o simpla taranca nu prea frumoasa.
In drumul sau se opreste mai intai la un han unde il ia pe hangiu drept castellan. Intalnind un taran ce-si batea servitorul legat de un copac, il obliga pe acesta sa-l dezlege si sa-i plateasca simbria. Intalneste apoi niste negustori carora le cere s-o proclame pe Dulcineea drept cea mai frumoasa doamna din lume. Este insa grav batut si astfel trebuie sa se intoarca acasa, imbolnavidu-se. Prietenii lui stiu ca responsabile pentru dementa lui sunt cartile de aventuri, pe care hotarasc sa le arda, crutand doar doua: Dina de Montemayor si Amadis de Gaula.
Dupa insanotasire, eroul hotaraste sa plece din nou, de aceasta data luandu-si un insotitor, Sancho Panza, pe care il convinge sa-i fie scutier. Ia niste mori de vant drept uriasi, cu care vrea sa se bata, iar in trasura pe care o isotesc niste calugari benedictini, isi inchipuie ca se afla o printesa rapita. Pornind la atac impotriva convoiului, este din nou lovit.
Unor pastori care il adapostesc le tine niste discursuri despre varsta de aur a omenirii, cand “miscarile iubitoare ale sufletului se aratau cu naivitate, fara ca cineva sa caute a le pune intr-o lumina mai buna, prin ocolul mestesugit al cuvintelor. Nu exista inselaciune, minciuna si rautate, care sa se amestece cu inima deschisa si cu buna credinta”. De la pastori afla Don Quijote de povestea lui Grisostomo, care isi daduse viata pentru a obtine iubirea frumoasei pastorate Marcela.
Dupa ce pleaca de la pastori, cei doi sunt atacati de pazitorii unor iepe, din pricina Rosinantei, care fusese atrasa de nechezatul acestora. O turma de oi capata in ochii celor doi aspectul unei armate de dusmani, si o ataca. Ciobanii ii bat din nou. Elibereaza un convoi de condamnati in lanturi, convins ca a reparat o nedreptate. Puscariasii, in schimb, ii ataca cu pietre, iar unul ii fura magarul lui Sancho. Intalnind pe barbierul unui sat, ii iau lighenusul, pe care il cred coiful unui vrednic cavaler, coif pe care Don Quijote hotaraste sa-l poarte ca pe un trofeu de cinste.
In Sierra Morena afla de nefericitul Cardenio, nebun din pricina unei iubiri neimpartasite. Pe malul unei ape o descopera pe Dorothea, iubita lui Fernando. Dorothea ii povesteste lui Don Quijote de Lucinda, iubita rapita a lui Cardenio. Ajunsi la un han, Don Quijote si Sancho Panza iau butoaiele cu vin drept uriasi si le spinteca, spre marea suparare a hangiului. La han apar calatori mascati. Sunt Don Fernando si Lucinda, pe care Don Quijote o reda lui Cardenio, iar peFernando il regaseste pe Dorothea. Dupa alte intamplari, Don Quijote este dus acasa, in La Mancha intr-o colivie. Ajunge intr-o duminica dupa-amiaza, mai mult mort decat viu.
Dupa o luna, el inca nu este vindecat de nebunie si incearca sa-l convinga pe Sancho sa porneasca din nou spre El Dorado. Palatul Dulcineei nu se vede nicaieri si cand, spre al consola, Sancho ii arata lui Don Quijote o taranca oarecare, acesta considera ca ceva necurat s-a intamplat si ca sub chipul had al aceleia se afla gingasa doamna sufletului sau. Dupa un duel cu Sanson Carrosco, un compatriot, invingatorul Quijote ataca un transport de lei care obositi, nu reactioneaza. Don Quijote “cavalerul tristei figure” se va autointitula de acum “cavalerul leilor”.