Răspuns:
Naratorul este persoana care povestește o anumită întâmplare, fiind inventat odată cu textul de către autor. El este o „voce” căreia autorul îi încredințează misiunea de a povesti faptele, de a descrie locurile și personajele.
TIPURI DE NARATORi
Sunt trei tipuri de perspectivă narativă: viziune din spate, din afară sau narațiune la persoana I (narator personaj)
Narator omniscient
Relatarea evenimentelor se face la persoana a III-a, iar „vocea” pare să cunoască tot ce li se întâmplă personajelor.
Narator obiectiv
Caracteristică realismului, relatarea evenimentelor se face la persoana a III-a, dar naratorul nu cunoaște toate detaliile.
Narator subiectiv
Când relatarea se face la persoana I, naratorul se numește narator subiectiv, acesta devenind participant în acțiune (subiect), exprimându-și părerea cu privire la fapte, locuri sau personaje. Acest fapt poate interveni în veridicitatea faptelor relatate, narațiunea devenind subiectivă.
Naratori multipli
Structură în care perspectiva narativă se schimbă de la un personaj la altul. Un astfel de exemplu este seria Cântec de gheață și foc.
TIPURI DE PERSONAJE:
* Personajele principale sau centrale sunt vitale pentru dezvoltarea si rezolvarea conflictului. Cu alte cuvinte, intriga si actiunea se invart in jurul acestora.
* Personajele secundare ajuta la completarea personajele principale si ajuta la derularea evenimentelor.
* Personajele dinamice se schimba in timp, de obicei, in urma rezolvarii unui conflict central sau dupa ce se confrunta cu o criza majora. De obicei, personajele dinamice tind sa fie personajele principale mai degraba decat cele secundare, pentru ca rezolvarea conflictului este rolul major al personajelor centrale.
* Personajele statice nu se schimba in timp; personalitatea lor nu se transforma si nici nu evolueaza.
* Personajele complexe sunt oameni cu stari conflictuale si contradictorii.
* Personajele plate sunt opusul celor complexe. Aceasta personalitate literara este notabila pentru o singura trasatura principala.
* Personajele stereotip sunt acelea care au devenit conventionale prin utilizarea repetata in diverse tipuri de povestiri. Sunt instantaneu recunoscute de cititori sau membrii audientei. Exemple de persoanaje stereotip: femme fatale, detectivul cinic, dar moral, omul de stiinta nebun, tocilarul cu ochelari, etc. Aceste personaje sunt in mod normal unidimensionale plate, dar, uneori au stari conflictuale profunde. De exemplu, Hamlet.
* Protagonistul e personajul principal. Acesta nu este intotdeauna o persoana admirabila, pozitiva, poate fi un anti-erou; cu toate acestea, trebuie sa ceara implicare din partea cititorului sau chiar empatie.
* Anti-eroul este, de obicei, protagonistul, caruia ii lipseste nobletea conventionala a mintii si care se zbate pentru valori care nu sunt considerate universal admirabile.
* Antagonistul este personajul (sau chiar situatia) opozant/a protagonistului. Cu alte cuvinte, este obstacolul pe care protagonistul trebuie sa-l depaseasca.
* Personaj simbolic poate fi oricare dintre ele, a carei existenta reprezinta o idee majora sau aspect al societatii. De exemplu, in Stapanul mustelor, Piggy este simbolul atat al ratiunii, cat si al slabiciunii fizice a civilizatiei moderne; Jack, pe de alta parte, simbolizeaza tendintele violente, pe care William Golding le considera parte din natura umana.
