fragment din Amintiri din copilarie
- Peste iarna, mama iar s-a pus pe capul tatei să mă dea undeva la scoala, Dar tata spune
- Sämmane omule! Dacă nu ştii boabă de carte, cum ai să mă intelegi? Pentru Nican-
Nică incepe şcoala
dupa ton
că nu mai are bani de dat pentru mine.
"
de unde da? Mãi omule, măi! Ar trebui să te sileşti să-ți faci un băiat popå!
- la taci, măi femeie! nu mai vorbi atâta!
Dar cât s-a bălăbănit mama cu tata din pricina mea, tot pe a mamei a rămas..
Intr-o duminică a venit la noi tatăl mamei, bunicul meu David Creangă din Pipirig.
Văzând şi el cearta iscată între tata şi mama din pricina mea, a zis:
- Lasă, măi Ştefane şi Smărănducă, nu vă mai ingrijiti atâta, că am să iau pe nepotul cu
mine și am să-l duc la şcoală la Broşteni. Azi e duminică, mâine luni şi zi de târg, dar marti,
de-om ajunge cu sănătate, am să iau nepotul cu mine. Și am să-l duc cu Dumitru al meu, la
profesorul Nicolai Nanu de la școală, și-ți vedea voi ce-a scoate el din băieți; că de ceilalti
băieți ai mei, Vasile şi Gheorghe, am rămas tare mulțumit cât au învățat acolo. Doamne, ce
profesor intelept și iscusit au avut!
Nu-i rău, măi Ştefane, să ştie şi Nică al tău oleacă de carte. Nu numaidecât pentru
popie, cum chitește Smaranda. Dar cartea îți aduce și oarecare mângâiere. Eu, să nu fi ştiut a
citi, de mult aş fi înnebunit. Ş-apoi să fie cineva de tot neînvățat, încă nu este bine. Din cărţi
culegi multă înţelepciune!
De acestea și de altele a vorbit bunicul David cu mama și cu tata, mai toată noaptea,
duminică spre luni și luni spre marţi.
Marti, dis-de-dimineață, puse desagii pe cai și, legându-i frumusel cu căpăstrul, a zis:
Ei, măi Ştefane și Smărănducă, mai rămâneți cu sănătate, că eu am să mă duc. Hai,
nepoate, ești gata?
-Gata, bunicule, haidem! Şi, luându-mi rămas bun de la părinți, am purces cu bunicul
spre Pipirig.
Și era un pui de ger în dimineața aceea, de crăpau lemnele! Când am ajuns și m-a văzu
bunica, a început deodată să plângă.
- Of, Doamne, Davide, cum nu te mai astâmperi; de ce-ai scos băiatul din casă pe vre
mea asta?
• Şi a treia zi, dându-ne schim
buri și câte două perechi de obiele d
suman alb, ne-am încălțat cu opincil
binișor și, sărutând mâna bunicăi, ar
plecat cu bunicul şi cu Dumitru, frate
le mamei cel mai mic, la Broşteni. A
înnoptat la Fărcașa, iar următoarea
am ajuns la Broşteni. Şi după ce ne
așezat bunicul în gazdă, cu toată che
tuiala lui, a plecat liniştit.
, Noi, cum a plecat bunicul,
doua zi ne-am dus la școală.​