Răspuns:
Pădurea, un loc liniștit si frumos care este străbătut de râul cristalin. Covorul de iarba verde care îți atenua căderea din copacii bătrâni ți înalți, plini de frunze care semănau cu bărcuțele, acum nu se mai vede in adâncimea omătului alb.
Inima pădurii, cel mai frumos loc dintre toate. Unde stătea in toate colturile de umbra câte-o jivina care de abia aștepta sa te muște, acum moare in tristețea naturii sfâșiate de gerul năprasnic.
Iarna mohorâtă înghite pădurea si toata veselia ei in vata de zahar cernuta de norii surii. Troiene nesfârșite de zăpadă te întâmpină la fiecare pas. Minunați țurțuri de cristal au devenit podoabe pentru plopii din depărtare, iar mândre oglinzi strălucitoare sunt scăldate în lumina soarelui palid.
În liniștea deplina doar o pasarea mai are curajul sa cânte in fața Crăiesei de Gheața care cu privirea ei rece a scurs toată viața din creaturile ce trăiau în pădure.
Sper sa nu ti se para ciudată!
