Virgula
1) Marchează relația de coordonare între atribute de diferite tipuri.
- Am avut o viață lungă, frumoasă, palpitantă
2) Marchează relația de coordonare între atribute și complemente diferite.
- A plecat repede, cu trenul.
3) Marchează coordonarea între termenii unei enumerații.
- A fost în: Africa, India, China.
4) Este obligatorie în relația de coordonare disjunctivă între propoziții (introduse prin conjuncții/locuțiuni conjuncționale de tipul: dar, iar, însă, ci, ba, în schimb, decât că, numai că).
- Noi am venit, iar el a plecat.
- N-am învățat, dar am trecut testul.
5) Este obligatorie în relația de coordonare (introdusă prin: deci, aşadar, prin urmare, în concluzie, în consecință, aşa că, ca atare etc. ).
- M-am pregătit, deci voi ști.
6) Marchează izolarea unor atributive explicative.
- Un telefon, pe care l-am ieri, s-a stricat.
7) Marchează izolarea unei apoziții.
- Andreea, prietena mea, este deșteaptă.
8) Izolează construcțiile gerunziale sau participiale, aflate la început de enunț.
- Plecând mai devreme, a ajuns la timp.
9) Marchează inversiuni sau dislocări topice (propoziții/strupturi intercalate).
- El, ca întotdeauna, întârzie la ore.
10) Separă întotdeauna cauzala de regenta ei.
- Dacă tăceai, filozof rămâneai.
11) Circumstanțiala de scop, situată înaintea regentei, se desparte prin virgulă.
- Să înveți, de aia mergi la școală.
12) Separă construcțiile şi propozitiile incidente.
13) Rol de substituire a unui enunț după adverbe negative sau afirmative.
- Nu, eu voi merge altundeva.
14) Elipsa unui verb predicativ/copulativ.
- Prima problemă este corectă și cealaltă, greșită.
15) Separă interjecția de restul propoziției.
16) Separă construcțiile în vocativ de restul comunicării.
