în luna mai am de ce să merg la grădina zoologică în Primul meu cu prietenii mei când am ajuns acolo primul animal pe care îl am văzut a fost maimuța a mers mai departe Și am văzut o mulțime de păsări frumoase și papagali precum și mulți păun păr unii au fost preferatii mei aveau atâtea culori frumoase iar când își desfășura extravagantă erau și mai frumoși arătau splendid.mai târziu am ajuns și pe la zebre și direct datele aveau în gât așa de lung și erau foarte mari mai târziu am făcut niște poze cu prietenii mei cu fețe de animale după ce am văzut și toate speciile de pești și șerpi pentru final am ajuns la lei acolo am petrecut cel mai mult timp Văzând cu un se băteau 2 RON femela fugind de mascul lacer băteau încontinuu până când îngrijitorii de la zoo iau despărțit pentru un final am ajuns și la Rules acolo A fost cel mai frumos pulsul își mângâie puiul Iar oamenii Au aruncat de mâncare darul ursul a luat mâncarea și a dat o puiului său puiul și ursul Se jucau atât de frumos încât am filmat ursul se așeză așezat în fund și bătea din două labe a fost cel mai frumos animal care îmi ia plăcut și mie dar și restul oamenilor .
SPER CA TE-AM AJUTAT
SCUZE PENTRU PUNCTUAȚIE
Răspuns:
Mai, luna de bucurii
Explicație:
Soarele deja incepe sa dogoreasca. Nu mai este urma de nor, iar ziua se lungeste considerabil, de parca ar trage cineva de capetele ei. Natura a explodat de viata, etalandu-se in toata splendoarea ei. Isi scutura florile peste pamantul inverzit de iarba proaspata si sufla valuri de caldura, alungand si ultima farama de frig ramasa dupa iarna.
Mai e luna tuturor posibilitatilor, pur si simplu. Nu exista limite sau greseli, caci vremea este prea frumoasa pentru a fi tristi sau obositi. Uneori parca uit ca raul exista pe lume, caci luna mai l-a strans bine intr-un sac si l-a aruncat undeva departe, pe alte taramuri. De aceea am prins curaj. Am prin un curaj atat de mare, incat atunci cand intram in casa, ma intorceam pe o parte ca sa poata intra si el. Ma tot intrebam cum l-as putea folosi pana cand ma dat de oportunitatea perfecta. Statea acolo, chiar sub nasul meu de atata amar de vreme si eu n-am observat-o. E putin ruginita, rupta pe ici, pe colo, dar inca perfecta de o aventura. Vechea mea bicicleta, nici nu stiu sigur ca mi se mai potriveste. O scot din garaj cat ai clipi si ma urc pe ea. Stau putin cocosat, dar nu e atat de inconfortabil pe cat ar parea. Apas pe pedale si incep sa merg cu viteza luminii in jurul curtii. Curajul meu se desumfla si parca-mi da voie sa respir ceva mai bine. Cand vad ca functioneaza, ma aventurez catre un deal mai mare, de unde cobor atat de repede, incat picioarele imi fug de pe pedale si pierd controlul. Nu mai stiu ce se intampla, fac un salt in aer, ma rostogolesc si simt o durere acuta in bratul drept. Asta e, imi zic, l-am rupt.
Si chiar asa a fost, l-am rupt. Dar acum incap pe usa drept, nu ma mai intorc pe o parte. Si desi nu o sa pot sa scriu temele ceva timp, sunt bucuros pentru ca am reusit sa ma pun la incercare si mai va fi mereu luna aventurii, luna in care am facut ceva ce voi povesti copiilor si apoi nepotilor, atunci cand frigul intra iar in oase si mai e de mult plecata spre tara ei in care e mereu bucurie.
