Viitorul ne rezerva
multe,e o usa cu multe surprize.E timpul care ne v-a prinde din urma,e timpul
care va face sa dispara prezentul.
Toti
avem idealuri,visam la o viata care poate atinge perfectiune,ne dorim ce e mai
bun.Visam la meseria ideala,fiecare vrem sa aratam lumii ca suntem cei mai
buni,visam la o familie care sa ne sustina si sa ne iubeasca,visam la un nou
inceput.
De
mici copii am avut ideei schimbatoare cu privinta la,,Ce o sa ma fac cand cresc
mare?”.Fiecarei persoane i se potriveste o meserie,de la doctor la politist.
Eu
personal,mi-am dorit sa am multe meserii,dar odata cu inaintarea varstei,m-am
schimbat.Acum vreau sa fiu avocata,pentru a reprezenta drepturile omului,pentru
a-l sustine,sa simta ca e acolo cineva caruia ii pasa,sa ajut,sa multumesc si
sa satisfac.Nu e o meserie usoara,si stiu asta,dar asta imi doresc,asta
vreau,nu-mi pasa cat va trebui sa muncesc,voi reusi.
Stiu
ca nu e usor,nu stiu daca va fi totul cum vreau eu,stiu sigur ca nu voi lasa
viitorul sa-mi strice linistea.Daca va fi nevoie il voi intrunta cu aceleasi
arme ale ratiunii cu care lupt astazi impotriva prezentului.
Imi
doresc o familie,imi doresc copii pe care sa ii iubesc cu aceeasi intensitate
cu care am fost iubita,vreau sa ii vad crescand…,vreau sa fiu batrana sa simt
cum am trecut prin toate:prin durere,prin bucurie,prin tristete,prin
fericire,sa simt aceeasi durere de munca pe care o simt parintii nostri.Vreu sa
fiu tot eu,mereu imbujorata,mereu cu zambetul pe buze,mereu la fiecare stranut
sa fiu acolo si sa spun:,,Sanatate,…cu placere!”.Vreau ca mama sa fie langa
mine mereu,dar stiu ca e imposibil,dar intr-o alta viata va fi.
Toti
cerem mult prea mult de la viata,dar asa suntem,nu ne multumim niciodata cu
ceea ce avem,niciodata nu e suficient,vrem tot mai mult.
Putem
afla ce suntem,dar nu vom sti niciodata ce putem fi.
