Poezia "Romanta fara ecou" de Ion Minulescu apartine curentului simbolism, fiind sustinut atat prin intensitatea lirismului cat si a temelor si motivelor utilizate.
Textul citat prezinta tema iubirii neimplinite, uitate in timp, sugerata prin simbolul "bibeloului de portelan". Prin intermediul acestei analogii, autorul surprinde fragilitatea sentimentului supus in fata timpului fugitiv "obiect cu existenta efemera", care si-a mentinut prezenta pe rafturile sufletului "Te regasesc pe-aceeasi etajera/Pe care te-am lasat acum un an".
Fiecare strofa evoca cate un nou sentiment/reactie din partea poetului. Prima strofa infatiseaza uimirea autorului fata de regasirea acestui sentiment, care nu a fost afectat de trecerea timpului si care se manifesta cu aceeasi intensitate "..dupa un an".
Cea dea doua strofa debuteaza cu exclamatia "Iti multumesc!", cu rol de a intari personificarea iubirii, urmate de curiozitatea poetului fata de redescoperirea aceluiasi sentimentului "Dar cum?...Ce s-a-ntamplat?" In ultima strofa, mesajul capata o nota nostalgica, fiind vizibila tranzitia pronumelui de persoana I singular catre cel de plural " Si daca ne iubesti.../ Asteapta-ne..."
Astfel opera este conturata de un puternic caracter confesiv,ce este redat prin verbe si pronume de persoana 1: "te regasesc", "te-am lasat", "lipsa mea"; eul isi expune astfel in mod direct melancolia/splinul prin monologul adresat iubirii.
Expresivitatea poeziei este redata de prezenta figurilor de stil si a imaginilor artistice, cu rolul de a amplifica sentimentele eului liric. "Iubire, bibelou de portelan" - metafora, "..nu te-ai spart../nu te-ai prafuit.." - enumeratie, etc
"Asteapta-ne la fel inca un an/Un an macar/...Un singur an.." - aceasta repetitie sugereaza dorinta autorului de a mentine vie speranta sa catre iubire.
La nivel structural, Minulescu renunta la rigorile versificatiei, poezia fiind construita in vers liber-trasatura specifica simbolismului. Prima strofa e un catren formata din 4 versuri, ce initiaza lectorul in imaginarul artistic, a doua este o strofa polimorfa, constituita dintr-o serie de enumeratii "In lipsa mea,/In lipa ei,/In lipsa noastra...", iar cea dea 3-a este monovers, aceasta reluand ideea din incipit.
Poezia se finalizeaza printr-un singur vers, regasit in prima si ultima strofa : "Iubire, bibelou de portelan!...". Acest fenomen al repetarii confera circularitate si muzicalitate operei, sustinand universul liric de mare forta creat de autor.
In concluzie, textul citat se incadreaza in curentul simbolismului prin : coresponenta starilor sufletesti cu elementele exterioare, muzicalitate, exprimarea directa a trairilor si senzatiilor ce contureaza profunzimea mesajului poetic.
