Răspuns:
Impreuna cu familia mea am mers la Londra in vacanta.Nu stiam locurile asa ca eram curioasa.
Mi-am facut bagajul si am plecat catre auroport.Pe drum m-am gandit la toate lucrurile de la care imi iau ramas bun si pe care cel mai probabil nu le voi mai vedea vreodata.
Cand ne-am urcat in avionul nostru spre Londra, am simtit un sentiment si de fericire si de tristete.Eram fericita pentru ca vedeam lucruri noi,intalneam persoane,viitori prieteni.In acelasi timp eram trista deoarece plecam din locul in care am crescut si in care am avut parte de momente foarte frumoase.Imi era deja dor de prietenii mei,cei pe care îi lasasem acasa.
Avionul a aterizat.Am mers catre noua noatra locuinta.Mama si tata erau foarte mulțumiti de casa in care urma sa ne continuam viata.Era o casa cu un etaj,un acoperis rosu si cateva ferestre larg dechise.
Am intrat si am vazut bucataria.Intr-un colt se vedea o usa care ducea la baie.Camera mea era sus.Nu am putut sa suport toata schimbarea asa ca am plecat sa ma plimb,sa invat locurile din preajma casei.
Acolo era un baiat,frumos,cu ochii verzi,parul castaniu si creț si care purta haine de alergat.Cu niste caști in urechi s-a uitat la mine dar eu am intors repede capul.Fara sa imi dau seama,a venit pe la spatele meu si am inceput sa ne cunoastem.Am realizat ca este vecinul meu.
PESTE 3 ANI
Nu cred ca se poate spune cat de bucuroasa sunt ca l.am intalnit pe el,Luca,un adolescent lafel ca mine si cu o personalitate uimitoare.In secret ne placeam unul pe altul dar nu voiam sa recunoastem.
Intr-un final a facut primul pas si asa am ajuns sa fim un cuplu frumos.In prezent inca suntem un cuplu si el inca este baiatul pe care l-am intalnit in Londra si care acum ma face sa zambesc de fiecare data can il vad.
