Răspuns:
In vacanta de iarna am ales sa merg la bunica.Am calatorit cu trenul pana acolo,dar eram foarte bucuroasa/bucuros sa merg acolo.
Cand am ajuns am vazut exact acea banca fixata la poarta din copilărie.Mereu stateam in fata portii si ma jucam cu micuta pisica Alba.Bunicul venea sa caute un vas de lemn cu care se scoate apa,dar eu il foloseam pe post de castron pentru pisicuta.
Intr-un final mergeam la masa.Bunica mereu imi pregatea supa cu carne de pui,preferata mea.Ei bine,aceiasi supa mi a gatit si de aceasta data.Cand eram mica nu aveam stare sa stau in casa decat cand ploua.Incercam sa fiu pe masura pisicutei.Mereu cand calcam intr-o baltoaca incepeam sa fac mare tam-tam.
Bunicul ma iubea si el,dar din pacate s a stins.Am multe amintiri frumoase cu el: cand am gasit un porumb mic cu boabe mari,mi a dezvaluit faptul ca el este ca si mine,un copil mic cu suflet mare;sau atunci cand ma trimitea dupa chibrituri in camara,sa prajim slanina,sau atunci cand se folosea de palnie sa mi faca ceai din zahar ars..Ce vremuri..
Acum,cand am fost in casa bunicilor,mi am dat seama ca as da orice sa mai fiu odata copil,si sa mai traiesc vremurile acelea!..
