,,Nu am nicio obligatie sa fiu asa cum cred alti ca ar trebui sa fiu.E greseala lor nu a mea.''Normele sociale pe care anumite categorii ''si le asuma'' sau le impun sunt niste aspecte ce nu au nicio concordanta cu realitate, caci, psihologic vorbind, temperamentul este o mostenie genetica, diferita de la om la om, personalitatea are o probabilitate de 1 la 10/individ sa prezinte anumite seturi de caracteristici asemnatoare, cat despre atitudini putem spune ca sunt complet influentate de experientele anterioare din viata.
Datorita diferentierilor dintre noi ar putea exista o problema la incapabilitatea anumitor tipuri de persoane la adaptarea in viata sociala, dar teoretic vorbind omul este un animal social, fara doar si poate nu putem exclude viata sociala din el. Nevoia omului de a socializa vine in aceeasi idee cu nevoia omului de a se adapta, la situatii, oameni si implicit la orice il inconjoara.
Omul de la mama natura este un animal, social, adaptabil si empatic, nevoile omulu de a socializa si implict empatiza fiind in legatura cu nevoia de a se adapta la persoane, la emotiile lor, la personalitatea lor si implicit la tot ce ii inconjoara pe acestia. Nevoia de adaptabilitate desi predomina in orice individ exista categorii ce prezinta anumite inclinatii mai mari de a se adapta, acestea depizand mai mult de factori genetici, grupa de sange, factori culturi, intelectuali, de mediu...
''Problema'' individului ce nu doreste a se adapta la o persoana, nu este intocmai o problema, caci teoretic in procesul de adaptare intervine si id-ul ( ''partea negativa'' a egoului, orgoliul) care intra in lupta cu informatiile actuale si implicit identitatea actuala a respectivei persoane, conflictul evident va duce la o respingere in adaptarea fata de respectiva persoana. Acest fapt va avea implicit rezultate in comunicarea directa si indirecta, dorind schimbarea individului la un alt tip de invidivid care se potriveste din ce in ce mai mult cu identitatea proprie (identitatea noastra), putand sa spunem ca tot acest act este unul egoist.
Omul trebuie sa isi urmeze calea, unde simte ca-l duce inima, dar si ratiunea si sa lase in spate sau sa priveasca cu mare scepticism parerile celorlalti.
