Bunicul e pescar dintotdeauna. Imi amintesc cu placere verile in care mergeam impreuna cu el la pescuit.
O vara a fost deosebita si imi va ramane pururi in amintire.
Ne-am trezit dis-de-dimineata si am pornit catre balta preferata a bunicului, acolo unde soarele parea ca se cufunda in balta precum o galusca in supa.
A trecut o ora si nu parea sa muste nimic.
Deodata barca a inceput sa se cutremure de parca un taifun o lovise.Bunicul se lupta cu cel mai mare peste pe care il vazusem.Eram mica si mi-l inchipuiam ca pe un dinozaur cu solzi la fel de mari ca degetele mele.
Bunicul parea a fi Greuceanu din poveste.Se lupta cu pestele ca si cum s-ar fi luptat cu un balaur.
Dupa minute intregi care se scurgeau de parca ar fi fost inmuiate in melasa, bunicul a izbavit. Pestele-balaur statea in barca noastra si eu il mangaiam de parca ar fi fost urs de plus,
