Familia şi şcoala sunt instituţiile a căror sarcină primordială este de a realiza socializarea tânărului, în familie copilul, adolescentul, găsind reperele şi modelele care îi dimensionează structurile flexibile şi stabile ale personalităţii. Sarcinile sociale ale familiei rămân aceleaşi: de a facilita tânărului achiziţia normelor, valorilor şi deprinderilor necesare dezvoltării sale ca individ apartenent al unei societăţi. Rolul şcolii este acela de a crea o punte de legătură între familie şi profesie, deoarece prezintă adolescentului – elev un set de experienţe sociale care au menirea de a-i înlesni învăţarea unor valori ca independenţa, consecvenţa, acumularea academică, responsabilitatea. Adolescenţii se caracterizează şi printr-o evoluţie vulcanică a capacităţilor creative în multe domenii în care până acum nu excelau sau nu se făceau remarcaţi. Aşa cum subliniază Ursula Şchiopu şi Emil Verza, adolescenţa este perioada cu cele mai intense schimbări şi cu cele mai vizibile efecte în înfăţişare, comportamente şi relaţionarea internă cu lumea exterioară. Adolescenţa se caracterizează prin axarea personalităţii pe achiziţii de roluri dobândite şi statusuri sociale în viaţa şcolară sau în cadrul grupului de prieteni. În această etapă se realizează autoeducarea şi dorinţa de perfecţionare ca revers al dorinţei de independenţă. În perioada adolescenţei are loc reconstituirea pe fundamente noi a personalităţii şi a caracteristicilor sale principale de o foarte mare intensitate, şi care crează un joc de libertate interioară a conştiinţei, dialoguri interne tot mai numeroase raportate la momente complexe din viaţă, în care trebuie luate decizii, făcute evaluari, înţelese situaţii. Este perioada în care se formează sentimentele de responsabilitate şi de datorie, ca expresie a sinelui social. Sub aspect afectiv, în adolescenţă se manifestă cea mai evidentă transformare, în care apar accente pasionale (prima iubire, gelozia, ura). Această perioadă este încărcată de intensă maturizare pe toate planurile, inclusiv pe cel sexual, influenţând toate structurile senzoriale. Imaginaţia, afectivitatea, interrelaţiile de toate felurile încep să cuprindă identitatea sexuală socializată şi integritatea ei în sinele corporal. Concluzionând, apare întrebarea firească – de ce am ales ca temă dezvoltarea personalităţii adolescentului în funcţie de afectivitate. Un posibil răspuns reiese din studierea calităţii ataşamentului dezvoltat încă din copilarie de către individ faţă de părinţi şi familie, cu efecte definitorii în dezvoltarea şi structurarea ulterioară a personalităţii, ce se cristalizează în adolescenţă. Studiile şi teoriil
