Câmpul era nesfârşit şi macii sangerii imfrumusetau tabloul de vara. Zana albă stătea inmarmurita,parcă vrând sa savureze ultimele clipe de nostalgie...rochia sa albă plutea ca nişte aburi ,acoperind florile dinjur. Tristeţea ei ma indurera iar umbrela era ca un scut pe care il tinea împotriva necazurilor si grijilor.soarele cald se reflectă in umbrela la largă, iar timpul părea oprit in loc. Numai suierul vântului se mai auzea încet,Ca o şoaptă.
Sper sa te ajute . Succes
