Prozator, dramaturg, eseist și publicist, Barbu Ștefănescu-Delavrancea a contribuit la devoltarea literaturii române de la începutul secololui XX.
Personajul Hagi Tudose ocupă locul central în opera cu același nume de Barbu Ștefănescu-Delavrancea, deoarece este prezent pe tot parcurul acțiunii, aceasta evoluând în jurul său.
Hagi Tudose este personajul principal, individual, în ipostaza omului strângător, refuzând a se căsători și a-și forma o familie. Portretul său este realizat prin îmbinarea mijloacelor de caracterizare directă - realizată de narator - cu mijloace de caracterizare indirectă - prin fapte, vorbe, limbaj și gânduri.
Portretul fizic este realizat în mod direct de către narator, dar este limitat la câteva detalii semnificative: naratorul folosește comparația „...e galben ca ceara...” pentru a-i surprinde culoarea feței. Un alt detaliu îl reprezintă „Părul, nepieptănat și lung, i-atârnă în vițioane pe ceafă și frunte.”.
Portretul moral este complex, fiind modelat îndeosebi prin mijloace indirecte. Astfel, din faptele sale și realizările sale profesionale (devenind stăpân într-o prăvălie), reiese strădania de care a dat dovadă și interesul pentru a strânge bani cât mai mulți. Hagi Tudose este omul credincios - „Oh! Doamne, Doamne, ce bun ești! Ce înțelept ești!” - iar în fața divinității vede moartea ca pe o provocare („Moartea să aibă coasă de aur, el și-ar înfige amândouă mâinile în tăișul ei!”). Firea sa introvertită este atestată în secvența „închizându-se ziua cu zăvorul în casă; robotind nopțile în odaie cu o lumânare se seu în mână...”.
Datorită sumei de bani pe care o deținea, Hagiul devine paranoic și suspicios, acest lucru afectându-i semnificativ starea de sănătate mentală - „Gândul că ar putea să-l jefuiască cineva îl face să sară din pat.”.
Imaginea omului iubitor de bani îl caracterizează cu exactitate pe Hagi Tudose, care îl transformă la vârsta de doar 30 de ani într-un om îmbătrânit și slab.
În concluzie, personajul Hagi Tudose reprezintă tipului omului avut și egoist cu sine și cu cei din jurul său, care își interzicea orice dorință a vieții cu scopul de a aduna averea sa, dar care a trecut pe lângă bucuria de a trăi. Destinul l-a transformat într-un om egoist, iar moartea l-a găsit bolnav, însetat și înfometat.
