Răspuns :
O ÎNTÂMPLARE Pe la sfârşitul lui februarie începură a se topi zăpezile.Şuvoaie de lumină spărgeau norii întunecoşi şi potopul de raze se revărsau pe pământ. Petice negre de pământ se iveau ici acolo, pedealuri, cucerind tot mai mult pânza albă a iernii. Apa Iepei se umflase din mal în mal ducând cu ea stoluri mari de gheaţă .Dădură mugurii, se zbici pământul – plutea boarea caldă primăverii, cu miros de pământ umed.Cu martie veniră cocostârcii, rotindu-se deasupra casei mele,rândunele săgetau prin nesfârşitul de lumină aurie.Aveam 4 ani. Am alergat după o barză strigând:- Barză, barză adu-mi şi mie un frăţior. Dar barza nu a auzit şişi-a luat zborul peste apa învolburată a Iepei. Atunci am alergat după ea strigând încă odată.Nu am fost atent că ultimul pas l-am făcut pe un sloi de gheaţă. Apa m-a dus la fund şi alt sloi m-a aruncat afară.Atunci vărul meu Cristian, care avea nişte schiuri în mână m-a văzut şi a venit şi m-a scos din apă.Eram ud leoarcă. Dar scăpasem de la înec.M-a luat în braţe şi m-a dus acasă. Speriata mama a întrebatce s-a întâmplat. Cristian îi povestea iar mama mă schimba de hainele ude.De atunci am fost mereu atent pe unde calc.