Iubitii mei bunici, azi v-am regasit in poze, zambind discret si parca tematori spre tehnologia digitala a secolului XXI. Si am simtit in fiecare privire a voastra o dragoste nemarginita. Mi-au dat lacrimile si am plans ca un copil ascuns intr-un copac desfrunzit. Am retrait intr-o secunda, intens, toata experienta mea cu voi. Iubire si caldura. Asta simt. Atat pe profound incat….plang si multumesc lui Dumnezeu ca ati fost pe pamant. Ca ati fost bunicii mei de suflet, oameni simpli si frumosi care m-au invatat ce inseamna sa respecti, sa fii corect, sa iubesti, sa muncesti si sa te bucuri de tot ceea ce primim de sus, bun sau rau. Mi-e sufletul plin si ma simt un om bogat…
