Răspuns :

E seara. Stau la vatra focului si-mi incalzesc mainile degerate. E frig, iar vantul sufla tot mai tare in odaita rece a bunicii. Incet, incet focul incepe sa-si piarda din putere. Carbunii pocnesc, iar asupra luminii lumanarii zboara bazaind usor o musca.

Corpul ei pare gigantic, reflectat pe perete, de lumina lumanarii care plange tot mai mult, cu lacrimi fierbinti de ceara.

Perdelele ciuruite valseaza lin pe melodia ascutita a vantului. Totul pare a fii un film de groaza.

Privesc cu teama, din coltul patului, pe fereastra si mi se pare ca vad chipurile unor oameni necunoscuti, ce-mi zambesc sarcastic. Mie frica, iar mama nu e langa mine acum.

Incerc sa uit de tot si de toate, si sa ma las prada somnului, dar nu pot.

Ma ghemuiesc sub plapuma calduroasa si inchid usor ochii. Un zgomot ciudat se aude de afara. Deodata, cineva loveste usor usa odaitei. Tresar incet, iar zgomotul se aude tot mai tare.

Imi inving frica si deschid usor usa. Din cauza scartaitului ei asurzitor, simt cum un fior imi cuprinde tot corpul. Privesc in jur si nu e nimeni. Ceva pufos si rece in acelasi timp imi mangaie incet piciorul.Jos, un catelus mic se ghemuieste in coltul pragului. Cu nascucul inghetat si cu mustatile albe,de la zapada ce se asternuse ca prin minune foarte mult de acum o ora. Intram impreuna in odaita si ii asez culcusul langa vatra, sub un prosop moale si pufos.

Somnul ma cuprinde fara sa imi dau seama. Ma chitesc din nou sub plapuma si inchid usor ochii.

Catelul plange incet, iar glasul lui ma infioreaza tot mai mult.

Atipesc incetul cu incetul si, simt inca, cum o mana calda imi mangaie fruntea iar o voce finuta imi sopteste :"Trezeste-te puiule! Trebuie sa te pregatesti de scoala. "Deschid usor ochii si imi zaresc mama. Ochii imi sclipesc si fericita o sarut pe obraz. Mama se uita ciudat la mine si, in cele din urma imi spune: Gata acum,imbraca-te repede. "Dar eu, ca hipnotizata, o privesc cu un zambet larg pe fata si spun in gandul meu: "Ce bine ca a fost doar un vis!".
...
    Fantoma de un alb pur rataceste in fiecare an cu aura ei rece, raspandind puternici fiori in fiecare colt al orasului. Noaptea apare in vis ca o ceata pe geamurile infrigurate, lasandu-si delicat amprenta in fiecare seara. Norii ce incalzesc cerul atarna puternic deasupra pamantului, iar din cand in cand micile particule de gheata ce ii incarca invaluie asezarea nevinovata.
   Visul dispare dar ramane intiparit in gandurile fiecarui om facandu-i sa iasa din case si sa priveasca desertul alb ce a aparut peste noapte, fiecare pas in multitudinea de fulgi asternuti pe pamantul rece ramane ca o amprenta ce avertizeaza trecerea unor suflete curioase ce au vrut sa simta puritatea iernii si atmosfera calma ce nu a mai atins de mult orasul agitat.
   Vara, cand soarele isi arunca cu furie razele fierbinti pe pamant, oamenii isi aduc aminte de acea fantoma imaculata, puritatea ei plutind in sufletele lor ca o amintire indepartata a iernii ce a trecut si o imaginare a iernii ce va urma.