Deschizand albumul de fotografi,o poza cu mine aplecata deasupra cascadei imi atrase atentia.Poza era bine incadrata si oricat de atent ai fi privit-o nu puteai sa iti dai seama cu cata greutate fusese facuta.
Dis de dimineata me trezisem si plecasem cu familia pe munte. Pe drum soarele a batut cald mangaindu-ne gndurile bune de a vedea casacada Duruitoarea. Am mers mult timp prin padure zagraindu-ne in crengi si in spini .
Obositi am vrut sa ne intoarcem dar am continuat pana ce am fost intampinati de ducele glas al miilor de stopi de apa care ne calauzira pana aproape de cascada.
Ap poposit acolo ,landa cascada care se bucura alaturi de noi de vremea buna. La plecare am facut poze si am ascultat cu inima franta glasul stins al cascadei care me implra sa mai veni in vizita ....
