Invatamantul primar in secolul XIX
In prima jumatate a secolului, invatamantul a stat mai mult sub semnul experientelor educationale.
Accesul la cultura era conditionat de taxe, deci nu multi isi permiteau sa mearga la scoala. In general, instructia era apanajul boierimii, a preotilor si a orasenilor mai instariti. Programa era destul de limitata, iar instructia se facea rar in limba romana.
Incepand cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea incep sa apara unele schimbari, in sensul ca se duce o lupta pentru infiintarea unor scoli la sate, pentru introducerea limbii romane ca limba obligatorie de predare, introducerea limbilor straine si a stiintelor.
De asemenea, odata cu inmultire tiparnitelor pe teritoriul tarii noastre apar tot mai multe carti, ceea ce inseamna ca vor fi mai ieftine si mai accesibile.
Daca la inceputul secolului profesorii nu erau prea bine instruiti, de acum incolo vor aparea scoli pedagogice.
La inceput nu existau sali de clase, in sensul cunoscut astazi. De obicei, copiii invatau toti in aceasi incapere indiferent de varsta si de pregatire. Binenteles, erau grupati dupa nivel, dar in aceasi clasa.
La sfarsitul anului scolar erau evaluati si avansati la un nivel superior sau trecuti intr-un grup de nivelul sau.
Deci, in concluzie nu era prea usor sa fii elev in secolul XIX, concurenta era mare, trebuia sa inveti serios.
