12 Delimitează în fragmente textul de mai jos. Subliniază, în text, cuvintele-cheie potrivite fiecărui fragment. in argumente în partea de miazăzi a Franţei, intr-un orăşel neinsemnat, se afla un birt sărăcăcios. Acolo se adunau, la vremea mesei, muncitorii de la o fabricà vecină. Erau lucrători săraci și nu le dădea mâna să se înfrupte din multe feluri. Aşa că ştergeau cu miez de pâine sosul farfuriilor până ce nu mai rămânea nimic pe urma lor. în preajma birtului se afla un câine slab şi flămând ca vai de el. Dădea târcoale meselor, dar nu se alegea cu mare lucru. Abia înfuleca pe sau o bucată înmuiată in sos gras, nici vorbă de aşa ceva! Câinele se lingea pe bot și își strâmbase gâtul, tot aşteptând să se milostivească ici pe colo câteva firimituri căzute pe sub scaune. Să capete un ose vreun muşteriu, De la o vreme, băgă el de seamă cum mergea orânduiala birtului. Fiecare muşteriu se ducea la oblonul dinspre bucătărie, suna un clopoţel, îşi căpăta porţia şi pleca la masă cu farfuria plină. putin noroc. Zis şi făcut. A așteptat până ce au plecat muncitorii de la masă. Apoi s-a apropiat de oblon Hm! işi spuse câinele în sine, într-o bună zi. Mi se pare că e rost să mă înfrupt și eu dacă voi avea ca de obicei, o farfurie plină cu mâncare pe pervazul oblonului. Nu s-a uitat să vadă cine sunase. si a tras cu dinţii de frânghia clopoţelului. Clopotul a sunat, oblonul s-a deschis și bucătăreasa a pus, plecat frumusel la plimbare. Așa azi, așa mâine, așa o săptămână. Începuse să se îngraşe. El era ce Câinele se cățără până la farfurie, înfulecă mâncarea cu mare poftă şi, după ce s-a lins pe bot, a mai credincios muşteriu al birtului. Dar cum ulciorul nu merge de multe ori la apă, într-o zi pungașul fost prins. Cea dintâi pornire a birtaşului l-a îndemnat să apuce mătura de coadă şi să-i dea vinovatu nu pe ascuns, odată cu mușteriii din fiecare zi. o lecție straşnică. Insă iscusința animalului îl înduioșase. Din acea zi îi îngădui să-şi ia porţia lui pe fa hii lui? Preis Câinele venea, suna clopoţelul, își căpăta porția, apoi trecea pe la tejghea, clătinând din coas semn de mulțumire. E drept că își plătea mâncarea acum, păzind birtul și curtea de hoţi . (Câinele isteț, dupå Cezar Petrescu ​