Răspuns:
În 2000, Parlamentul European, Comisia Europeană și Consiliul au proclamat Carta drepturilor fundamentale a UE.
Acest document a stabilit drepturile și libertățile fundamentale recunoscute de Uniunea Europeană.
Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona în 2009, drepturile, libertățile și principiile prezentate în cartă au devenit obligatorii din punct de vedere juridic pentru UE și pentru statele membre atunci când pun în aplicare dreptul Uniunii.
Tratatul solicită, de asemenea, Uniunii Europene să adere la Convenția europeană a drepturilor omului.
Tratatul de la Lisabona stabilește obligația:
de a respecta drepturile fundamentale în interiorul Uniunii Europene
de a promova și a consolida drepturile omului în acțiunea externă a UE
Consiliul se asigură că drepturile fundamentale sunt luate în considerare la elaborarea legislației și a acțiunilor UE. De asemenea, acesta acționează pentru promovarea drepturilor omului în relațiile cu țările terțe și cu instituțiile internaționale, precum și cu ocazia negocierii acordurilor internaționale.
Drepturile omului în interiorul UE
Apărarea drepturilor fundamentale este un aspect orizontal, care afectează toate domeniile de activitate ale UE. Aceasta înseamnă că drepturile fundamentale trebuie să fie luate în considerare de către toate organismele Consiliului în activitatea lor, indiferent de nivelul lor sau de subiectele pe care le abordează.
Pe lângă aceasta, există un organism specializat care tratează toate aspectele legate în mod direct de drepturile fundamentale: Grupul de lucru pentru drepturi fundamentale, drepturile cetățenilor și libera circulație a persoanelor (FREMP).
